"Vreau adevarul,pana la capat. Vreau sa fiu sincer.
Parca eu nu stiu? Nu stiu ca sunt sentimental si slab, si lipsit de vointa?
Nu visez si eu fecioare blonde, cu care sa ma plimb prin parc, sub luna, sau pe lac, intr-o luntre alba?
Nu ma visez savarsind fapte eroice si culegand laurii o data cu sarutarile frumoaselor necunoscute care...?
Dar cu toate aceaste sunt lucruri triste si stupide. Eu nu ma indrept scriindu-le in caiet. Si nici nu le pot scrie. Sunt caraghiose.
Ar trebui sa fac altceva. Ar trebui sa-mi caut franghia si sa ma biciuiesc.
Pentru ca sunt un imbecil. Pentru ca-mi pierd timpul ratacind prin Cismigiu si mi-l pierd acum visand Magarete iluminate, cu ochii inaltati spre cer, cu mainile incrucisate pe piept.
Mai mult.Sunt cel mai natang dintre toti, orisicat m-as ascunde.
Sunt atat de natand, incat nici nu ma revolta noaptea aceasta pierduta, si slabiciunea sufletului meu, si rruina vointei mele, si pustiul mintii mele.
Si scriu aici, in loc sa ma biciuiesc si sa ma purific. Sunt degustat de tot, chiar si de durere. Cautam durerea trupului.Acum..
Si nici nu mi-e somn. Si nici nu pot citi.
Ceea ce inseamna ca sunt imbecil."
Mircea Eliade.Romanul adolescentului miop
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu