Peisaj..

Dimineata este limpede si racoroasa. Peste tot domneste o liniste care te indeamna la visare.
Copacii au inchis lacul in mijlocul lor pentru ca undele lui sa vorbeasca despre vantul care se plimba printre ramurile lor - vant care uneori plange cu lacrimi de ploaie, impresionat de cantecele dulci ale pasarilor, de jocul micutelor animale. La mangaierea blanda a vantului, frunzele se desprind de ramuri, pentru ca apoi sa le iubeasca pamantul.
Uneori, urmarind dansul lor, ma gandeam sa le numar. Oare cate frunze cad intr-o singura zi? Oare atunci cand copacii isi misca bratele imbatranite de vreme o fac pentru a le saluta, pentru a-si lua la revedere?
Soarele rasare in fundul apei si trenura pe luciul oglinzii. Lumina se cerne printre copaci, iar cerul,pana acum intunecat, se coloreaza in nuante de purpuriu si albastru azuriu.
Copacii pictati de la verde inchis , pana la galben si aramiu, salciile cu pletele inca argintii,trestia maro..cerul pictat si el de o mana tremuranda in culori vii, pamantul de catifea brodata, toate se preling pe apa..
Ascult linistea fara a ma misca, imbatata de frumusetea acestui loc. Incerc sa imi umplu inima cu aceste imagini, unde, desi totul se schimba, timpul parca se opreste. Aici natura canta, fara cuvinte, o melodie ce nu se opreste niciodata.. Aici si noi putem sa ne gasim si sa cantam propriul nostru cantec.