O minte banală a hotărît
să se destăinuie pe foaia albă
ignorându-şi absurditatea…
E mintea mea şi nu minte.
Ea ştie că inima e prea disperată
să i se poată încredinţa,
Ştie că ochii sunt prea decoloraţi
să deosebească variaţia de culori
a realităţii,
iar gura, gura prea uscată
să descrie acele culori percepute de ochi,
sensibilizate de inimă
şi înţelese de minte…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu