Dincolo de lacrimi, dincolo de zâmbet,
Dincolo de cuvinte sau de nerostiri,
Mai adânc decât poţi cu privirea pătrunde
Ca să-mi numeri fapte sau irosiri…

Dincolo de pleoape, dincolo de buze,
Dincolo de obrazul pe care-l poţi lovi,
Acolo unde tina nu poate ajunge
Nici dacă genunchii s-ar prăbuşi…

Acolo sunt eu – cu lumina din suflet,
Cu visuri şi aripi, cu petale de zbor,
Acolo mi-e gândul purtat printre stele
Chiar când, printre pietre, tălpile dor.

Acolo sunt eu: doar un pumn de ţărână,
O fărâmă de har, un grăunte ceresc,
Şi-acolo – crâmpei de minune divină –
Azi pot să aleg să iubesc.

Gianina Floricel