Dincolo de lacrimi, dincolo de zâmbet,
Dincolo de cuvinte sau de nerostiri,
Mai adânc decât poţi cu privirea pătrunde
Ca să-mi numeri fapte sau irosiri…

Dincolo de pleoape, dincolo de buze,
Dincolo de obrazul pe care-l poţi lovi,
Acolo unde tina nu poate ajunge
Nici dacă genunchii s-ar prăbuşi…

Acolo sunt eu – cu lumina din suflet,
Cu visuri şi aripi, cu petale de zbor,
Acolo mi-e gândul purtat printre stele
Chiar când, printre pietre, tălpile dor.

Acolo sunt eu: doar un pumn de ţărână,
O fărâmă de har, un grăunte ceresc,
Şi-acolo – crâmpei de minune divină –
Azi pot să aleg să iubesc.

Gianina Floricel

https://googledrive.com/host/0B2gpYPDwMSqvdEltcDNBVXBkSkU/#/article/7d9f8ccb

Nicolae Labis - Am cautat

Am căutat şi caut. Căutând

M-am pomenit greşind. Din când în când

M-am pomenit din vina mea flămând

Şi m-am însîngerat în spinii

De pe cărările spre zările luminii.

Dar dacă cineva gigantic va veni

Şi mi-ar rosti: Eu îţi dau viaţa toată

Neîncepută, nepătată,

Dar să mi-o dai apoi în seamă mie

S-o duc înspre visata zare purpurie

Pe drum neocolit, de netezime,

Pe drumul neştiut decît de mine...

Deci astfel de mi-ar spune

Eu aş simţi că tot ce-mi spune-i putred,

Cu hotărîre i-aş răspunde: - Nu cred!

De poţi schimba secara-n trandafir,

De-mi poţi schimba viaţa, nu mă mir:

Chiar de-ai schimba bătrânii în copii,

Drum drept şi neted tu nu poţi să ştii -

Şi chiar de-ai ştii, păşind în urma ta

Nimic n-aş mai simţi şi n-aş vedea.

Eu sînt aici, cu fraţii mei în jur,

Cu ei mărşăluiesc şi rîd şi-njur,

E-un soare faţa-n raze să ne scalde,

Păşind spre el străbatem ţinuturi tot mai calde

Iar de priveşti atent la cercetare

Şi nouă de pe frunte prind raze să ne zboare.

E drumul greu. Străbatem prăpăstii şi cascade

Şi suferim, dar ştim c-aşa se cade.

Ţinuturile-acestui veac lung, clocotitor

Vreau doar cu paşii mei să le măsor.

,,Suflete, prund de păcate”

Lucian Blaga, ,,Suflete, prund de păcate”

Suflete, prund de păcate,
eşti nimic şi eşti de toate.
Roata stelelor e-n tine
şi o lume de jivine.
Eşti nimic şi eşti de toate:
aer, păsări călătoare,
fum şi vatră, vremi trecute
si pământuri viitoare.
Drumul tău nu e-n afară,
căile-s în tine însuţi.
Iară cerul tau se naşte
ca o lacrimă din plânsu-ţi.